Facultatea de Inginerie a Universității "Dunărea de Jos" din Galați, prin Centrul de Excelență Prelucrarea Polimerilor, în colaborare cu Facultatea de Litere și Asociaţia Absolvenţilor Facultăţii de Mecanică din Galaţi (AAFMG), a demarat, în vara acestui an, un CONCURS DE ESEURI PENTRU STUDENŢI, cu tema "Cum îmi doresc să fie oraşul meu", la care au participat câțiva tineri inimoși, pasionați de starea urbei în care locuiesc sau studiază.
Studenții implicați au împărtășit, într-un eseu, din viziunea lor cu privire la viitorul orașului Galați, viziune care ar putea face să roșească un candidat la primărie mai puțin pregătit. Vă prezentăm câteva dintre gândurile tinerii generații, pasionată de un trai decent și de creșterea atractivităţii oraşului Galaţi în rândul segmentului de populație 25-45 de ani.
Dat fiind interesul și succesul de care s-a bucurat, chiar și în pandemie, Concursul de eseuri "Cum îmi doresc să fie oraşul meu" va fi reeditat, cu implicarea Inspectoratului Școlar General, și la nivelul liceelor și școlilor din Galația.
Prezenta lucrare are ca scop conturarea unei viziuni originale cu privire la orașul în care mi-aș dori să trăiesc, caracterizat, succint, prin următoarele coordonate: comunitate, spirit vizionar, evoluție.
Din punctul meu de vedere, în orașul la care visez, inițiativa cetățenească este cea care face diferența. Aristotel spunea că “suntem ceea ce facem în mod repetat”. Implicarea fiecăruia dintre noi este reflectată în tot ceea ce ne înconjoară. Consider că ar fi o soluție oportună ca autoritățile să colaboreze cu cetățenii. De exemplu, acest deziderat ar putea fi adus la îndeplinire prin implementarea unei platforme online în care locuitorii pun în discuție probleme de interes local, iar reprezentanții autorităților locale răspund acestora într-un termen rezonabil, propunând soluții sustenabile. Astfel, este inițiat un dialog axat pe democrație și participare.
Autoritățile administrației publice locale au datoria să asigure accesul tuturor cetățenilor la serviciile publice și de utilitate publică. De asemenea, acestea trebuie să se preocupe ca oamenii să își știe drepturile, dar și obligațiile corelative. Din acest motiv, cred că ar fi o idee bună introducerea unor cursuri de educație juridică pentru învățământul preuniversitar și universitar. Totodată, consider eficientă finanțarea unor organizații neguvernamentale care au tocmai acest obiect de activitate.
Aristotel a mai afirmat că „sensul în care merge viitorul este cel în care se exercită libertatea omului”. Locuitorii din orașul la care visez sunt creativi și determinați. În acest oraș, simbioza trecut – prezent este percepută și de autoritățile locale, care înțeleg că inteligența înseamnă adaptare. Câteva dintre soluțiile ce ar putea fi implementate ar fi: campanii de conștientizare a valorii dreptului la vot, ore de educație rutieră destinate elevilor, organizarea de festivaluri locale (autoritățile vor avea și un beneficiu patrimonial, prin impozitul pe spectacole care le revine, turismul ar fi favorizat, iar bunăstarea oamenilor ar aduce avantaje pentru comunitate), încurajarea mijloacelor alternative de transport, educație ecologică (prin acțiuni de împădurire, colectare selectivă a deșeurilor). Sectorul sanitar ar trebui și el îmbunățățit, empatia transformându-se într-o prioritate, alături de profesionalismul pe care medicii e necesar să-l afișeze nu doar față de pacient, ci și față de aparținătorii lui. De aici ar rezulta și necesitatea unor ateliere de consiliere psihologică adaptate în funcție de vârstă, problemă personală etc. În cadrul acestora ar trebui implicați și preoții, biserica având un rol diriguitor în societate. O atenție sporită ar trebui îndreptată și către copiii și bătrânii defavorizați.
În plus, în orașul în care mi-ar plăcea să trăiesc, schimbul de experiență este puternic valorificat. Artiștii au de învățat de la medici, medicii de la ingineri, inginerii de la magistrați ori avocați. Punctul comun al acestor profesii este dorința de a ajuta, de a (re)clădi cu entuziasm sănătatea, justiția, încrederea în comunitate și sentimentul de apartenență. Conceperea unor proiecte care să presupună munca în echipă a unor oameni care vin din domenii de activitate diferite cred că ar avea rezultate avantajoase pentru oraș și pentru locuitorii săi din prezent și viitor. De aceea, sunt de părere că diversitatea este vectorul unui viitor de succes.
În concluzie, orașul în care vreau să trăiesc este caracterizat prin: implicare civică, respect reciproc în relația autorități – oameni, devotament și dorință de evoluție, manifestată prin adaptare și creativitate.
Ionuț Anton, TCM, anul IV, Facultatea de Ingineriea
