Image

Revistă studențească

Fondată la Institutul Pedagogic Galați în 1968

„DREPTUL” LA CENZURĂ

sazdscCenzura a mușcat profund mass media în perioada ”comunistă”. Presa studențească era controlată pentru a nu permite scăparea unor ”orientări” spre o altă ideologie decât cea socialist-comunistă. Mai mult, presa studențească era considerată, de amfitrionii politici ai societății socialiste multilateral dezvoltate, o tribună potențială a formării conștiinței ”omului nou”, cel mai capabil să muncească după capacitatea sa maximă și să primească doar cât are nevoie.

Cenzura se aplica direct de către cei din partidul comunist, de cele mai multe ori de către indivizi îndoctrinați, ca să nu spun cu sinapse gata preformate. Ochiul ager al cenzurii era igienizat de serviciile de Securitate, servicii care despărțeau în silabe până și intenția de metaforă. Cenzura apăsa crunt pe creionul, pixul sau stiloul studentului ziarist, așa că autorul trebuia să găsească fie multe radiere, fie multe subterfugii de supunere a cuvântului, trebuia să pritocească idei și construcții lingvistice duble. Editorialul avea menirea de a hrăni lupii de pază ai comunismului și, de cele mai multe ori, nu era semnat. Cenzura apăsa și asupra foilor volante ocazionale, dar în acestea aveau loc, totuși, și gluma și caricatura și satira, toate ascunse într-un spirit aparent de supunere sub un munte ideologic impus, apăsător și rigid. Cenzura practicată era una ideologică și responsabilitatea se ducea către ”pușcărie”, drum consfințit printr-o lege a presei, care preaslăvea, evident, ideologia comunistă.

Astăzi, trăim într-o democrație a presei aproape inexplicabilă.  Informațiile necontrolate curg, viața noastră este ”pe surse”, nimeni nu mai verifică pe nimeni, limba română nu mai este obligatorie, gramatica nici atât, fețele bisericești își dau cu părerea despre medicină, repetenții dau lecții de economie, toată lumea aleargă după senzațional, senzaționalul este lângă noi și se târăște la ATI pentru o gură de oxigen, studenții au Piața Universității ocupată de megafoane șoșociene, cuvântul, cuvântul curat nu se mai aude, suntem într-o poveste urâtă pe care ne-o scriem singuri... Astăzi suntem într-o gramatică falsă care scrie o știre falsă despre viața noastră, cuvântul ne arde pe degete și nu mai putem pipăi propria realitate. Până și ideea de realitate am pierdut-o, nu mai suntem decât ceea ce cred alții că suntem, nimeni strigă la nimeni într-o paradă a minciunii, fără aplauze...

Dragii mei colegi tineri ucenici în lumea cuvântului, cred că este un moment în care trebuie să cer un ”drept” la CENZURĂ. Da, vă rog să reintroduceți la revista ORIENTĂRI cenzura CALITĂȚII! Această cenzură a calității este singura care ne poate apăra împotriva falsificării realității.

Lucrurile par simple: puțină iubire de adevăr, puțină dragoste de oameni, puțină verificare a oricărei informații, puțină arhitectură a frazei, puțină iubire a cuvântului, puțină sinceritate, puțină rațiune în logica răului conștient, puțină empatie, puțin talent, în sensul că puțin înseamnă mult în relația cu Dumnezeu!

Prieteni dragi, nu credeam să mai vorbesc despre cenzură vreodată. Cenzura este necesară. Cenzura calității! Această cenzură sălășluiește în voi și vă poate aduce pe calea spre adevăr și cunoaștere.

Pentru că ”ORIENTĂRI” trebuie să fie un reper în lupta voastră pentru ADEVĂR și CUNOAȘTERE.

Cu drag,
Petru ALEXE